Cât de puțin știm unii despre alții.
Ce lungi sunt nopțile în care nu vorbim, nici nu visăm.
Stăm alături de lună într-o plutire semi-conștientă, singurătate în singurătate,
Camere pline de regret, paturi de spumă albă,
De parcă marea ar fi inundat somnul agitat și ar fi depus balastul tuturor celor nespuse la picioarele iubiților noștri.
Zilele Elenei 