Întâlniri

Ca un înger condamnat să iubească. Cu patima în aripi trăiește zburând. De-ar ști un alt zbor, un ocol peste lume, prin ceață. Să-și ierte iubirea ce mușcă din lună în fiece noapte. De unde prea plinul când totul e nud și prea vag? Ca un înger condamnat să iubească viața însemnată cu litere mici pe un tavan. Cu foșnet în clipe uitate, respiră murind. De-ar ști un alt mers, înapoia timpului, printre stânci care nu sunt încă munți, printre albii care nu sunt încă râuri. Să-mi întâlnească uimirea abia născută și s-o presară în fulgi.