Așteptând tăcerea

de ce să taci? iluziile sunt poliglote, îndeamnă la vorbă, duplicate ale stării de fapt,
e tandră mierea în cuvinte, răstoarnă amarul
de ce să taci? inteligențele se cern în discuții aprinse, becuri economice răsfrânte în oglindă și ghemuri de ață din vorbe împlinite, fulare și pălării din verbe cu stil
de să taci? între scaune e un spațiu respirând întrebări, ferestre de timp și cuvinte care se sparg în uitare
de ce să taci? liniștea e cea mai improbabilă fericire, niciun zgomot, un suflet fâlfâind în neștire.
tăcerea e o meserie uitată, o tărie a înaltului mai albă ca luna
de ce să taci? pentru tine