shape of my heart

…………………………….

Dialogul continuă. Absurd și neverosimil ca un scâncet de copil pe vârful unui munte care e terenul de joacă al alpiniștilor profesioniști. Îmi aud vocea, un ecou zelos și presărat cu amănunte birocratice. Se amestecă alte glasuri, hârâitul computerului, răsuflare a unui bătrân memorându-și viața pe un hard disk. Prea hard, prea trist. Melodia agasantă a telefonului „de serviciu”. În ce moment de rătăcire desemnasem „shape of my heart” ca semn al abnegației și trudei mele muncitorești?

Cuvintele ies furtunos pe ușă, întâmpină rezistență, se întâlnesc, se recunosc și se întorc la mine disciplinate. Blazate.

Voi fi bine. Nimeni nu o să știe că număr porumbei în gând. Erau 5,6,7. Pe balcon, în dimineața asta. Singura mea grijă era să nu zboare castronul cu arpacaș. Sau inima mea. Să plutească liberă, un moment de magie. Levitație cu „shape of my heart”. Apoi să se rătăcească.Vântul ăsta nesuferit! Și vocile!

……………………………

Dialogul continuă. Vocea e aproape, familiară și totuși reverberează ca și cum s-ar izbi de pereții inimii mele. Hârâitul unei respirații în criză de oxigen. Search pe google. În curând o să fim doar acolo. Bătrâni cu amintiri. Și porumbei. Telefonul sună și mă aud, furnizor oficial de date, plină de solicitudine.

Pe balcon, în dimineața asta. Erau 5,6,7. Porumbei, un soare ca o eboșă, nori puerili în mișcarea lor ce părea un șotron. „shape of my heart”. Ce idee proastă!