Cred că am văzut ce nu trebuia să văd. Ochii au început să ardă timpul. Rotocoale de fum și întrebări despre starea inimii mele. Tot atâtea bătăi pe minut. Ce-am văzut, ce-a trecut. Până când o să merg mai departe. Până când o să fie aproape. Eu, una cu mine și toate fețele mele. Tot ce-am văzut nu trebuia să văd. Învăț să port valizele cu regrete prin terminale de supraviețuire. Aștept zborul desăvârșit. Când atingi înălțimea supremă imaginile se estompează. Nu mai vezi, nu mai zbori. Plutești.
Zilele Elenei 